Plimbarea

de Alice Stan

In timp ce alergam

Ma tot gandeam

Cum ar fi daca pe la ora noua

Ar incepe sa ploua.

Radeam singura pe strada,

Si deodata din cer au inceput sa cada

Niste picaturi mari si reci

In care aveai sanse sa te-neci.

Mi-am dat seama ca incepuse sa ploua

Deci era ora noua .

Soarele apusese de ceva vreme,

Toata lumea doarme.

Si un plans nebun m-apuca

Care n-avea decat sa-mi aduca,

aminte de tine.

Cand erai langa mine

Spuneam ca nu e bine ,

Iar apoi cand ai plecat

Am disperat !

Tu te-ai jucat

Si nu ti-a pasat

Ca m-ai facut sa cred ca esti minunat .

Dar apoi am invatat

Ca nu orice baiat ,

Care arata minunat

Are si capu' lucrat,

Adica-i talentat

Sa gandeasca

Si sa gaseasca

O solutie sa nu ma raneasca !