Sentiment Nelimpezit

de Alice Stan

A fost o data mai demult

Cand el se uita la mine spunand

Ca-i minunat , ca-i inflorit

Si defapt era un sentiment zdrobit

Cu un an inapoi

Cand l-am cunoscut

Si a durut

Dar nu atat de mult

Ca cel de acum.

Se intampla exact, perfect , la fel

Ca nu se intampla nimic spunea el ,

Dar defapt se inamapla din nou,

Sa plang cu capul pe birou

Si sa spun ca nu se va mai intampla

Dar defapt am facut deja asa ceva

Regret din nou si sunt confuza

Cu gandul departe dusa,

Si am un sentiment nelimpezit

Datorita unui zapacit !

Soarele are floarea lui . El ma are pe mine !

Soarele. In fiecare dimineata el este la datorie , este sus pe cer si ma anunta ca e timpul sa ma trezesc . Nu s-a intamplat niciodata ca intr-o zi sa nu ne daruiasca lumina. Ar fi absurd nu ? Acum ca zi de zi isi face datoria fara exceptii nu mai ni se pare mare lucru ca el totusi o face neincetat.Dar daca intr-o dimineata nu ar rasari ? Cum ai reactiona ? Da , atunci ti-ai da seama cat de minunate sunt diminetile cand iti zambeste la fereastra , cand iti da trezirea si cand te anunta ca ziua s-a sfarsit si e vremea somnului. Stai numai putin sa gandesti cat de important e in viata.Ce te-ai face daca intr-o zi ar disparea ? Totul ar fi oribil , lumina artificiala , frig , intuneric in unele locuri... si in orice caz nu ar fi bine .Soarele este asa minunat incat are si o floare a lui , Floarea Soarelui.Viata ei depinde de el ca si celelate flori , doar ca pe celelate nu le intereseaza .Ea Floarea Soarelui priveste mere spre soare , isi intoarce capul dupa el si ii poarta chiar si numele petalele ei galbene de jur impreujur imita razele si culorile ei calde te duc cu gandul doar la soare ..Asa sunt si celelalte flori , vietile lor depind de lumina si caldura soarelui , dar ele nu au nicio treaba cu el.Traiesc datorita lui dar traiesc in acelasi timp pe langa el.Povestea asta te duce cu gandul undeva ? La o intamplare mai reala ? ..sa o luam altfel , Soarele e Dumnezeu . Tu ce fel de floare vrei sa fii ???

Plimbarea

de Alice Stan

In timp ce alergam

Ma tot gandeam

Cum ar fi daca pe la ora noua

Ar incepe sa ploua.

Radeam singura pe strada,

Si deodata din cer au inceput sa cada

Niste picaturi mari si reci

In care aveai sanse sa te-neci.

Mi-am dat seama ca incepuse sa ploua

Deci era ora noua .

Soarele apusese de ceva vreme,

Toata lumea doarme.

Si un plans nebun m-apuca

Care n-avea decat sa-mi aduca,

aminte de tine.

Cand erai langa mine

Spuneam ca nu e bine ,

Iar apoi cand ai plecat

Am disperat !

Tu te-ai jucat

Si nu ti-a pasat

Ca m-ai facut sa cred ca esti minunat .

Dar apoi am invatat

Ca nu orice baiat ,

Care arata minunat

Are si capu' lucrat,

Adica-i talentat

Sa gandeasca

Si sa gaseasca

O solutie sa nu ma raneasca !